"Nostalgia scrisorilor. Pe unde s-or fi găsind cele pe care nu am apucat să le arhivez. Cu ani în urmă, ele însemnaseră pentru mine mai mult un exerciţiu de seducţie decât de autocunoaştere. Mai târziu, m-am mulţumit doar să le controlez din când în dând tentaţiile prin scurte culpabilizări. Apoi, în zilele de insomnie şi în zvârcoleala traversadelor, mi-am dat seama că toate acestea se filtrau exclusiv într-un registru de suprafaţă : în adâncuri, nimic nu era în suferinţă, acolo totul era limpede şi liniştit, coborât parcă din istoria păgână a lucrurilor simple şi esenţiale – o viaţă derulată între furtuni şi absenţe, în care împăcarea cu sine vine târziu, după ce din orbire am călcat, una după alta, peste toate întruchipările norocului."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu